Structura și aranjarea fibrelor în
material nețesut filat joacă un rol crucial în determinarea rezistenței, durabilității și stabilității dimensionale. Iată cum:
Orientare și aliniere:
Orientarea și alinierea fibrelor în țesătură influențează proprietățile sale mecanice. În țesăturile nețesute filate, fibrele sunt de obicei orientate într-un mod aleatoriu sau semialeatoriu.
Orientarea aleatorie a fibrelor contribuie la proprietățile mecanice izotrope, ceea ce înseamnă că materialul prezintă rezistență și comportament similar în toate direcțiile.
Alinierea fibrelor de-a lungul principalelor direcții de stres poate crește rezistența la tracțiune și rezistența la rupere în acele direcții.
Încurcarea fibrelor:
Încurcarea fibrelor se referă la interconectarea și împletirea fibrelor în structura țesăturii. În țesăturile nețesute filate, fibrele sunt legate mecanic sau încurcate în timpul producției.
Încurcarea fibrelor îmbunătățește coeziunea și stabilitatea țesăturii, împiedicând fibrele individuale să se deplaseze sau să migreze în țesătură.
Încurcarea mai mare a fibrelor are ca rezultat, de obicei, o rezistență la tracțiune îmbunătățită, rezistență la rupere și stabilitatea dimensională a țesăturii.
Diametrul fibrei și distribuția:
Diametrul fibrelor utilizate în țesăturile nețesute filate poate varia în funcție de procesul de fabricație și tipul de polimer.
Fibrele mai fine contribuie, în general, la o textură mai netedă a suprafeței și o senzație mai moale a mâinii, dar pot sacrifica o anumită rezistență și durabilitate în comparație cu fibrele mai groase.
Distribuția diametrelor fibrelor în țesătură poate afecta uniformitatea generală, rezistența și aspectul acesteia. O distribuție mai uniformă a diametrelor fibrelor are ca rezultat o performanță mai consistentă și mai previzibilă a țesăturii.
Mecanisme de lipire:
Mecanismele de lipire utilizate pentru consolidarea fibrelor din țesăturile nețesute filate influențează, de asemenea, integritatea structurală și proprietățile mecanice.
Pentru a crea legături între fibre, pot fi folosite legături termice, mecanice (de exemplu, perforare cu ace) sau chimice (de exemplu, lipire adezivă).
Lipirea adecvată asigură că fibrele rămân bine atașate unele de altele, contribuind la rezistența, durabilitatea și rezistența la deformare a țesăturii.
Densitate și porozitate:
Densitatea fibrelor din țesătură, precum și porozitatea sau spațiul gol dintre fibre, influențează proprietățile mecanice și respirabilitatea acesteia.
Densitatea mai mare a fibrelor are ca rezultat, în general, o țesătură mai densă, mai compactă, cu rezistență și rezistență sporite la rupere.
Porozitatea controlată permite permeabilitatea aerului și umidității, făcând țesătura respirabilă și confortabilă pentru anumite aplicații, cum ar fi produsele de igienă sau mediile de filtrare.